Wild beauties

Desi imi petrec destul de mult timp in natura, cutreier des muntii si padurile, nu am vazut sau auzit niciodata un cocos de munte in calatoriile mele. Asta se datoreaza faptului ca sunt niste pasari foarte sperioase, in general evita orice contact cu omul, iar locurile unde traiesc sunt departe de civilizatie. Modalitatea cea mai la indemana sa poti vedea si chiar fotografia aceste pasari minunate este sa cunosti zonele unde-si desfasoara ritualul anual de imperechere. Perioada de imperechere a cocosului de munte este primavara, intre lunile martie si mai, iar luna aprilie este probabil cea mai prielnica, odata cu topirea zapezii de pe versantii impaduriti ai muntilor nostri.

Anul acesta visul meu de a fotografia cocosul de munte s-a indeplinit cu ajutorul unor buni prieteni cunoscatori ai activitatii acestor pasari salbatice, astfel am putut lua parte la deosebitul ritual de imperechere ce poarta numele de rotit al cocosului de munte. Am petrecut doua dimineti in mijlocul lor, iar cu putin noroc din partea vremii si salbaticiunilor, am reusit sa aduc acasa cateva cadre pe care mi le doream de atata vreme.

Experienta mea si intregul proces prin care am reusit sa surprind atat cocosii de munte cat si femelele in perioada lor de reproducere a decurs cam asa: A debutat cu trezitul de dimineata cu noaptea in cap… frumos spus, deoarece practic nu a fost un trezit ci mai mult un nedormit :) Ora de plecare din casa in prima dimineata a fost 1:00 fiindca aveam vreo 100km de condus, iar a doua dimineata ceva mai acceptabil, ora 3 fara un sfert fiindca distanta era mult mai scurta pana la locul cu pricina.

In astfel de iesiri e foarte important sa nu te sperie mersul noaptea prin padure, fiindca se aud tot felul de zgomote, iar urmele de urs pe zapada sunt aproape la tot pasul si mintea iti poate juca feste daca lasi frau liber imaginatiei. Trecand peste aceste mici detalii, echipamentul carat in spate la deal pentru un fotograf de wildlife este destul de impresionant, probabil undeva incepand cu 15 kg, ce cuprinde de la aparatul foto cu un teleobiectiv pe masura ce vine la pachet cu un trepied solid, pana la cortul de camuflaj, un scaun, haine groase, apa, etc.

Dupa gasirea locului in padure pe o bezna perfecta si instalarea cortului de camuflaj, vine randul asteptarii in liniste a primelor semne de activitate a cocosului de munte, ce pot fi doar auzite in prima faza si abia apoi dupa vreo 2 ore si vazute, odata cu rasaritul soarelui. Daca esti imbracat suficient de bine (prima data cand am avut doua randuri de izmene pe mine sub pantalonii grosi de iarna) si faci fata frigului fara sa misti vreo 7 ore, doar degetele de la picioare sa nu inghete de la atata stat pe zapada la temperaturi foarte apropiate de 0 grade (fie cu plus fie cu minus dupa noroc)… atunci, ce urmeaza pregatit din partea naturii este spectacol in stare pura.

Dintr-o liniste deplina, unde poate doar o mierla se mai face auzita razlet in mijlocul intunericului… deodata se aud foarte zgomotos langa tine de jur imprejur, batai puternice de aripi ai cocosilor ce coboara in zbor din varful molizilor direct pe sol. In acel moment, inima incepe sa bata tare, s-o auzi pana-n cap si sa speri din tot sufletul ca este macar un cocos de munte ce a coborat mai aproape de cort, pentru a-l putea fotografia cand roteste in momentul ce se mai lumineaza in padure. Rabdarea fotografului trebuie sa fie una pe masura, deoarece primele cadre decente vor iesi din aparatul foto abia la vreo 3-4 ore de la coborarea lor pe sol. Soarele chiar daca rasare in jurul orei 6:oo, lumina patrunde foarte greu sub coronamentul inalt al padurii de molizi.

Pana la stadiul de a fotografia aceste pasari, asteptarea devine mai usoara datorita urmaririi intregului ritual de imperechere ce se desfasoara in jurul tau. Un dans al cocosului de munte ce se poate urmari tot mai frumos odata cu inceputul orei albastre cand ochiul se obisnuieste cu lumina slaba, iar siluetele pasarilor se pot distinge tot mai usor printre crengile si trunchiurile copacilor cazuti la sol.

Cocosul e de dimensiunea aproximativa a unui curcan (mult mai mare fata de femela) si adopta o pozitie impunatoare, cu pieptul in fata, capul sus si penajul cozii infoiat in forma unui evantai. In aceasta pozitie roteste in proportie de aproximativ 90% din timp, cu ciocul intredeschis si scoate niste sunete ce seamana cu niste pocnituri (ca si cum ai lovi doua crengi uscate una de alta), urmate de un fel de tril de pasare cantatoare si cateodata de un grohait interesant ce in prima faza am crezut ca este vreun mistret in zona :) Se misca de obicei intr-un perimetru de 7-10 metri, pe care-l depaseste doar in cazul in care un alt cocos se apropie prea mult de el si se fugaresc sau se iau la bataie, dar si in cazul in care o gainusa coboara undeva pe sol incantata de dansul ce-l urmareste de sus.

In tot acest dans de rotit al lor, scopul este sa le impresioneze pe femelele ce stau pe crengile molizilor si ii urmaresc de la inaltime. Femelele coboara destul de rar pe sol pentru a se imperechea, putini fiind norocosi, unii rotind poate saptamani intregi fara sa aiba parte de actiune. Pentru a fi remarcati, cocosii din cand in cand fac salturi dand puternic din aripi sarind pe sol de colo, colo. Cand unul face acest lucru, toti ceilalti il urmeaza sarind zgomotos in aer sa fie toti auziti sau vazuti de gainusele pretentioase, sfioase si scumpe la vedere. Dupa imperechere, femela depune in cuib timp de 10 zile intre 5 si 12 oua, iar puii eclozeaza la 26 - 28 de zile. Timp de 14 zile puii sunt dependenti de femela care ii hraneste si ii apara de frig.

La finalul unei zile de rotit (s-a intamplat sa fie 12 fix ceasul la vizita mea), cocosul isi strange evantaiul cozii, lasa capul jos si se apuca de ciugulit de pe sol, probabil istovit si flamand dupa atatea ore de miscare si incordare. Cum v-am relatat si mai sus, este un adevarat spectacol sa iei parte la asa ceva si sa vezi live in mijlocul naturii acest intreg ritual de imperechere al cocosilor de munte.

Fiindca am povestit deja prea mult, va las sa vizionati mai jos o selectie de imagini cu aceste pasari fabuloase, iar daca v-a placut acest articol, nu uitati va rog de un share… Va multumesc mult de tot! Enjoy!